Cât am dori noi, orăşenii să ne dăm rotunzi, că este mai bine la oraş, că viaţa urbană are alte aspecte pozitive (în unele
privinţe aşa o fi) tot mai bine şi frumos şi sănătos este la ţară. Viaţa la ţară este pline de exotism din mai multe puncte de vedere. Pe lângă aspectul menţionat nu poţi să nu fii de acord cu bunătăţile naturale şi proaspete oferite de bucătăria ţărănească şi de glumele pline de umor ale oamenilor de rând, care sunt cu adevărat nişte monştri sacri ai literaturii contemporane vizualizaţi prin capodopere universale (nu exagerez cu nimic dacă amintesc o serie de romane: Moromeţii. Baltagul, Amintiri din copilărie, Zodia cancerului, etc.). Dacă stai câteva luni la ţară şi cutreieri satul şi stai de vorbă cu oamenii locului este imposibil să nu poţi aşterne pe hârtie câteva snoave, care îţi liniştesc şi-ţi recreează creerul. Dacă stai de vorbă cu oriceine trecut de şaizeci de ani este imposibil să nu înceapă să îţi povestească de trecutul lui plin de bune şi mai ales rele. Îmi amintesc aici, că de câte ori mă întâlnesc cu socrul mei, care este un povestitor de fir a păr, care despică firul nu în patru ci în sute de felii, descriind un lucru de la origine şi până la apus de mai bine, câteodată te lipseşti să-l întrebi ceva. Cum deschizi vorba de un lucru începe să-ţi reamintească că el, când era tânăr şi trăia ta’bătrânu (tatăl dumnealui) aia se făcea aşa, cealaltă se făcea altfel şi că gaura la macaroane a fost descoperită înainte de a se inventa roata. Întradevăr are un stil de a povesti de uneori stă mâţa-n coadă de atâta descriere amănunţită a unui subiect. Chestiunea este că nu numai socrul meu are acest har, ci mai toţi oamenii satului, care în lipsă de altceva şi de muncă degeaba caută să-şi omoare timpul cu braşoave de acest gen, pentru că ei între ei nu prea au ce discuta, deoarece sunt sătui unii de alţii şi, cum prin un ,,extracomunitar” şo pe el. Exotismul constă în cuvintele pe care le inventează pe loc de te cruceşti cum şi de unde le scot. De multe ori nici un om cu carte mai multă nu ar fi în stare să adapteze la un moment dat atâtea istorioare care mai de care mai haioase şi pline de şarm. Să ne trăiască toţi bătrânii, că tare simpatici mai sunt!